• OTILIA

ÎN VIAȚĂ ESTE VORBA MEREU DESPRE A-ȚI GĂSI LOCUL - INTERVIU CU OTILIA BALINT

Pe Otilia o urmărim de ceva timp și ne-am decis să îi luăm un mic interviu în urma numeroaselor ei postări pe Facebook și Instagram în care am văzut că face voluntariat. Participă la tot felul de evenimente umanitare, sprijină comunități și face o groază de lucruri după job. Are doar 26 de ani, este tânără, fresh și plină de idei creative. După ce a făcut parte din programul Drive your future, unde a fost intern în cadrul departamentului de Comunicare, Otilia Balint a rămas în Groupe Renault România, de data asta ca angajat. Ea este în prezent specialist la Școala de Inginerie din cadrul Renault Technologie Roumanie (RTR) București. Practic, ea organizează evenimente, planuri de formări și se implică și în implementarea propriu-zisă a acestora.

Otilia, de ce ai vrut să rămâi în Groupe Renault România
Mă simțeam deja parte din grupul de oameni de aici, comunicam zilnic, totul era familiar. M-a încântat partea de formări pentru că este destul de asemănătoare cu comunicarea, specalizarea din facutate. Domeniile sunt destul de similare, dar există și multiple elemente diferite. Am intrat mult mai tare în lumea ingineriei [râde].

Nu este o lume prea inginerească pentru o fire boemă ca tine?
A fost un pas mare pentru mine, da. Înainte purtam fustițe des iar acum zilele în care port blugi, teniși si tricouri sunt mult mai dese, dar, nu m-am pierdut pe mine ca boemă. Nu sunt inginer, dar deprind noțiuni și atitudini inginerești: aflu abrevieri, secrete, mecanisme. Să îți spun una simpatică: am învățat cum să schimb roata la mașină de la colegii mei. Eu până acum nici benzină nu îmi puneam singură, acum fac multe lucruri practice și cel mai tare mă încântă să-mi uimesc prietenii cu cunoștințele referitoare la un domeniu care, până nu demult, nu mă interesa.

Te văd extrem de activă în zona de voluntariat. De ce voluntariat?
Fac voluntariat încă din liceu, când am activat în Fundația de Sprijin Comunitar Bacău. Ajunsă în București, am dorit să continui direcția aceasta, așa că de doi ani jumătate am descoperit un grup de oameni faini care făceau lucrurile care îmi lipseau.

Unde activezi ca voluntar?
ROTARACT- suntem o organizație de tineri care facem schimbările pe care vrem să le vedem în lume. M-am dus la niște întâlniri de-ale lor, mi-a plăcut mult și apoi am rămas. Organizăm diverse proiecte în care pentru care fixăm o taxă de participare iar banii îi donăm către cei nevoiași: cămine cu copii cu dizabilități, orfani, bătrâni etc. Avem o acțiune anuală prin care realizăm o strângere de alimente pe care le ducem familiilor din satul Stanila, Buzău. Un sat îmbătrânit, cu acces dificil la casele oamenilor și doar un magazin la câțiva km depărtare. Facem acțiuni de plantare de copaci, ecologizări, recoltări de sânge, de modernizare a spitalelor, suntem apolitici, areligioși și din diferite naționalități de pe glob. Dar ce îmi place cel mai tare aici este că, pe lângă factorul umanitar, există și o puternică latură de dezvoltare personală. Nu este vorba doar despre a ajuta un om, ci și de a ne ajuta între noi. Suntem preocupați de dezvoltarea noastră, participăm la traininguri, conferințe pentru a ne crește pe noi și apoi creștem comunitățile la rândul nostru.

Cu ce frecvență vă vedeți?
Există o întâlnire săptămânală la care participăm cu toții, unde vorbim despre activitatile viitoare, ale noastre sau ale celorlalte cluburi Rotaract din București, iar ulterior avem ședințe de activitate pe proiecte. Spre exemplu, eu sunt acum implicată în organizarea aniversării noastre și mai am ședințele de proiect. În plus, suntem prieteni și în afara Rotaract. Mergem în parc, la mare, la munte, ne certăm, ne împăcăm.

Care e cea mai mare satisfacție pe care o ai făcând voluntariat?
Ceea ce m-a ținut cel mai tare este mixul dintre umanitar și personal. A ajuta pe alții, dar a mă ajuta și pe mine.

Nu te plângi că nu ai timp?
Nu neapărat. Să te simți bine cu ce faci e ceea ce contează. Chiar găsești timp când îți place ce faci. Spre exemplu, mă plâng că nu ajung cât timp vreau la sală, dar cred că încă nu am găsit chestia wow care să-mi placă și să ajung să practic sport constant. Sunt convinsă că atunci când o voi găsi, voi face rost și de timp. În viață este vorba mereu despre a-ți găsi locul.

Ce alte pasiuni mai ai?
Îmi redecorez casa momentan, iar asta îmi ocupă extrem de mult timp. Inițial nu am găsit nimic pasionant în a schița, în a căuta idei, perdele, rafturi, canapele. Am aflat foarte multe lucruri și din acest domeniu, deci, aș putea spune că-mi place și design-ul de interior, motiv pentru care am realizat și un blog. Am descoperit că petrec ore în șir pe site-uri de profil și îmi place mult.

Ce sfat le dai celor care vor sa facă voluntariat? 
Sunt bucurii pe care le trăiești doar făcând asta, doar ajutând și trăind experiențele altfel.

De ce s-ar apuca cineva de voluntariat?
Fiind corporatiști (unii dintre noi) cu ajutorul voluntariutului ieșim din bula noastră și din etichetările conform cărora am fi roboței. Observăm și alte bucurii: bucuria unor copii sau unor bătrâni, bucuria de a planta, bucuria de a contribui la un aer mai curat pentru viitorul copiilor nostri. Voluntariatul ne ajută să ne relaxam, să facem o schimbare, să mișcam ceva.