Uzina inspiră pasiune. Uzina îi inspiră pe tinerii bursieri ai Fundației Principesa Margareta a României

  • La finalul lunii noiembrie, a avut loc Gala Tinere Talente, în prezența Alteței Sale Regale Principesa Maria, eveniment în cadrul căruia a fost prezentată o inedită instalație industrială de artă realizată din piese de motor, în colaborare cu Groupe Renault România. Vernisată de Raluca Pantis – designer auto Groupe Renault România – alături de tinerii bursieri ai Fundației Principesa Margareta a României care au conceput cele trei opere de artă, expoziția face parte din campania Uzina inspiră pasiune. Aceasta traduce artistic pasiunea celor 3800 de oameni din Uzina Mecanica și Sașiuri Dacia, cea mai complexă uzină Groupe Renault, la nivel mondial. Practic, talentații bursieri au fost în vizită la uzina din Mioveni și li s-a dat mână liberă să conceapă arta lor inspirați fiind de ceea ce au văzut în mediul industrial. Au putut solicita piese, au discut cu angajații, au pus întrebări, au măsurat, au desenat, au schițat, s-au sfătuit cu mentorul lor, Raluca, iar ceea ce a ieșit a fost de-a dreptul impresionant. Am stat de vorbă cu Raluca, dar și cu cele trei mari echipe despre ce a însemnat întreaga experiență pentru ei, cum li s-a părut să dea naștere unei balerine, unei spine și unei inimi folosind piese utilizate în mod normal în construirea unei mașini.

     


    Motorul Inima

    Nimic nu este departe de nimic”

    Inima este „motorul” vieții. Un cord pompează de aproape 100 de mii de ori pe zi, de 35 de milioane de ori pe an și de 25 de miliarde de ori într-o viață. La fel, un motor „sănătos” poate realiza 5000 de rotații pe minut, 300 de mii pe oră și peste 25 de milioane de rotații într-un an. Instalația reprezintă cel mai important mecanism al vieții și al mișcării: inima prezentată ca un motor, un motor prezentat ca o inimă.

     

    Din echipa care a lucrat la Motorul - Inima, fac parte Consuela Diniță [24 de ani, pictură], Alina Cerescu [24 de ani, grafică] și Mara Gudină, care a lipsit de la gala.

    Consuela își va deschide un atelier de relaxare prin artă pentru adulți. Acum face aceste ateliere de arte plastice cu copii într-o școală privată și realizează caricaturi la diverse evenimente.

    Alina a terminat Grafica și va pleca cu o bursă Erasmus în Anglia.

    Cum vi s-a părut la uzină?

    [Consuela]: Nu văzusem în viața mea o uzină, nu aveam așteptări, nu îmi făcusem planuri pentru cum ar trebui să arate. În schimb, când am dat cu ochii de acea lume mi-a plăcut foarte tare! Ai spune în teorie că arta e departe de industrial, dar mie nu mi se pare nimic departe de nimic. Am plecat de acolo debusolată. Mă tot întrebam: toate astea fac parte dintr-o mașină?! A fost copleșitor!

    M-a impresionat viteza oamenilor. Erau ca niște roboți, doar că erau oameni – mișcările lor, puse cap la cap, creau un dans foarte fain.

    [Alina]: M-am simțit ca într-un film SF, toate se întâmplau automat, toți erau în comuniune, toți se mișcau ritmic. Părea că există cineva sus care îi coordona. Totul este actualizat, tehnologizat, roboței din loc în loc, wow!

    Dacă aș fi angajat acolo, aș fi impresionat de munca mea: uite ce pot să fac! De fapt, chiar cred că angajații sunt foarte impresionați de munca lor și au de ce. Am fost și la Renault Day și i-am auzit pe unii dintre angajați cum explicau familiilor despre piese, le prezentau copiilor munca lor și scenele astea m-au emoționat.

    Consuela, ai picta ceva văzut în uzină?

    Da, aș picta ceva masiv și greu. Am rămas cu imaginea unei mașinării imense, o mega presă care scotea o piesă minusculă. Și sunetul era așa de puternic! E fix ca în viață: uneori faci eforturi colosale pentru lucruri mici, dar vitale.

    Cum v-ați găsit, cum v-ați cuplat în aceeași echipă de lucru?

    A venit natural, fiecare a dat cu câte-o idee, le-am pus împreună și așa am ajuns o echipă.

    Cât ați lucrat la proiect?

    Fizic: două zile. Psihic: mai mult, mult mai mult.

    Ce a fost cel mai greu?

    [Alina]: Să alegem piesele. Am fost de trei ori la fabrică și abia după aia mi-am făcut o imagine mai clară.

    Ce a însemnat Tinere Talente? A meritat? Cu ce v-a ajutat?

    [Alina]: Eu am aflat din liceu de acest proiect, dar am aplicat abia la master. Așa de tare mi-a plăcut, încât acum este al doilea an la ei. De meritat, clar a meritat, din moment ce am revenit. Am putut sta de vorbă cu oameni mari, mari de tot, cum ar fi cu Oana Pellea. În plus, datorită bursei am putut merge în Barcelona, am văzut muzee, a fost totul extrem de util.

    [Consuela]: Am aflat de Tinere Talente în anul întâi de la niște colegi, am depus portofoliul din liceu, am fost respinsă în primă fază, dar am revenit anul ăsta și am fost acceptată. M-a ajutat enorm, am avut activitate, m-a ținut în priză. Nu mai zic de mentorate: au fost geniale toate, unde aș fi avut eu ocazia să vorbesc cu asemenea oameni?

    Am și ajuns prin acest program la Paris, la Louvre. Când vedeam piramida aia, nu speram să ajung prea devreme, dar anul ăsta ghici unde am fost?

    De ce Motorul – Inimă?

    [Consuela]: A fost un proiect fantastic! Ne-a fost foarte frică la început că nu va funcționa, dar am reușit. Când l-am văzut la final, nu ne-a venit să credem. Am folosit motorul pentru că e inima mașinii, e centrul, iar inima e centrul vieții noastre. Biele, pistoane, denumiri de care habar nu aveam înainte, iar acum sunt parte din arta noastră. Nu e minunat?

    [Alina]: Ni s-a cerut să urmărim mișcarea, iar manivela activată de un om dă drumul mișcării și, practic, pune în funcțiune inima.

    Ar fi tare să aibă și omul un buton de unde să-și activeze inima.

    [Consuela]: Hahaha, ar fi ceva! Așa nu am mai suferi.

    Uzina inspiră pasiune până la urmă? Ce ziceți?

    [Consuela]: Ohooo, în ce hal! Noi, făcând din elementele industriale această operă artistică, am demonstrat cu vârf și îndesat că arta poate transforma industria și invers. S-au unit două universuri și asta e incredibil! Ce am realizat noi este tot o mașinărie. Nu e un Duster, nu e un Megane, este o mașinărie mai specială. Mi-ar plăcea tare mult acum să îi rugăm pe angajații uzinei să picteze ceva, să facă și ei arta noastră. Să le dăm pensule și să creioneze ceva. Pun pariu că ar ieși bine.

    [Alina]:  Dacă nu am fi mers fizic acolo, nu aș fi vorbit de inspirație. Dar atmosfera de la uzină este ceva de nedescris. Simți și tu ce simt oamenii de acolo. E o altă lume pe care mă bucur din tot sufletul că am cunoscut-o. De inspirat, m-a inspirat enorm și mă simt recunoscătoare că am luat legătura cu acest univers.

     


    Balerina

    „ Mașina în sine este un obiect de artă ”

    Axul cu came, biela, diferite suruburi si componente ale motorului se intalnesc si creeaza o balerina in plina miscare. Piesele au fost taiate, decupate, curbate si indoite, pentru a obtine o silueta care exprima, in egala masura, forta si eleganta.

     

    Autori: Rusu Doru [Sculptură], Ștefana Chelaru [Design], Anghel Ionuț Ștefan [Grafică], Florea Alexandru Daniel [Grafică]

    Cum vi s-a părut vizita la uzină?

    [Ștefana]: Am vizitat de două ori uzina și a fost un impact puternic. Am fost impresionată de roboți, de tehnologie. Mi-a plăcut aluminiul topit și am fost dată pe spate de cromatică. Tot felul de texturi, culori - pentru mine uzina este un univers argintiu, mergând spre auriu, spre fier ruginit.

    [Doru]: Mi-a plăcut uzina, că-s pasionat de mecanică și mașini, m-am tot uitat la tv și online cum se fabrică mașinile, doar că acolo e totul diferit. A fost un șoc total: muzica, puterea, dimensiunea. La tv nu vezi și nu simți la fel.

    [Alexandru]: Pe mine atmosfera m-a impresionat cel mai mult. Sunetul mai ales! Este excepțional ritmul care se creează, e un fel de sunet specific: sunetul uzinei.

    Ce a fost cel mai greu?

    A fost greu să estimăm necesarul de piese. Inițial, am cerut mult piese mari, care erau greu de introdus, așa că am regândit și resolicitat necesarul.

    Doru, în ce măsură ai introdus sculpura în proiectul tău?

    Volum, tridemensional, obiect: aici a intervenit sculptura.

    V-a fost teamă că nu o să iasă?

    [Ștefan]: Ăsta a fost primul gând la mine: Noi n-avem cum să facem asta! Nicio speranță. Dar nu am cedat.

    Cât ați lucrat la ea?

    Trei zile - de dimineață până seara.

    Patru băieți și o fată.

    [Ștefana]: Da, am fost singura fată din echipă și am făcut o balerină [râde]. A fost foarte amuzant să îi văd cum lucrau fizic, sudau, cărau – totul pentru o balerină.

    Inspiră uzina pasiune?

    [Ștefana]: Mașina în sine este un obiect de artă. Design–ul unei mașini este obiect de artă. Toată nebunia asta este artă. Compozițional, mașina arată foarte bine, ceea ce reprezintă în sine o artă.

     


    Spina

    „Uzina îți dă infinite posibilități

    In limba latină, spina înseamnă coloană vertebrală. Lucrarea unește 500 de biele care reprezintă angajații fabricii și este o coloană dublă, fiecare ax simbolizând una dintre cele doua companii: Dacia și Renault.

     

    Autor: Silviu Ciora, 22 de ani, Sculptură

    Cum ți s-a părut uzina?

    A avut o mare influență asupra mea ca artist. Cât m-am plimbat prin uzină mi-a lucrat capul spre o groază de idei și direcții. Vedeam proiecte din orice formă, dar m-am limitat la biele.

    Tu ai fost singurul care a știut din prima ce vrea.

    Da, așa e. Am știut din prima ce vreau – așa sunt eu în viață.

    Simți frica tânărului artist aflat într-o țară în care arta suferă financiar?

    Da, cu toții o simțim, dar se diminuează în timp frica. Am proiecte lunare și frica se tot topește.

    Ce-mi zici despre compromisuri?

    Toți artișii au făcut și fac compromisuri. Chiar și cei mari, din istorie, pictau scaune și tot soiul de compromisuri. Când am proiecte mai non-artistice, să le numim așa, privesc lucrurile onest. Predau livrabilele, nu este aceeași încărcare emoțională, dar nici nu dramatizez situația.

    Cum ți-a venit ideea cu Spina?

    Din uzină mi-a venit ideea direct. Am văzut piesa, am întrebat cum se prinde, m-am interesat să văd dacă se desface și când am aflat că da, mi-a picat fisa.

    Cât ai lucrat?

    3 săptămâni.

    Wow, foarte mult. Ai avut și momente când ai cedat?

    De patru ori! Dar am revenit, am recalculat, am remodelat. N-a fost deloc ușor, dar a meritat.

    Inspiră uzina pasiune?

    Am cerut 500 de piese inițial. Apoi am mai cerut 500. Asta spune tot. Câte posibilități îți dă uzina! Infinite. Diferența dintre noi, artiștii, și ceilalți oameni este că vedem diferit. Eu am luat biela respectivă și i-am dat altă utilizare. Am scos biela din lumea ei și am recontextualizat-o.

    Ce ți-a plăcut cel mai mult în programul Tinere Talente?

    Mentoratul mi-a plăcut enorm. Aș menționa-o aici pe Raluca Pantis, designer-ul de la voi, care mi-a dat niște ponturi extraordinare!

     


    “Limita e mai jos decât cerul”

    Raluca Pantis, designer auto Groupe Renault România

     

    Raluca, tu ai fost mentorul bursierilor pe parcursul întregului program Tinere Talente. Cum a fost să lucrezi cu ei?

    A fost minunat. Ei, bursierii, nu știau care e drumul bun pentru ei, așa eram și eu la început, așa suntem cu toții la început. Și eu tot UNARTE am terminat și după ce am absolvit nu știam cu ce se mănâncă viața, nu aveam habar să scot un obiect, să fac ceva, să creez - chiar dacă universitatea mă învățase asta teoretic.

    De unde ai aflat de Tinere Talente?

    De proiect am aflat în cadrul Groupe Renault România - mi s-a propus să fiu în juriu și de acolo am început colaborarea cu acești copii incredibili. Prima oară i-am întâlnit din juriu, mi-au fost foarte dragi și apoi am decis să continui cumva pe cont propriu. Am vrut să fiu implicată direct ca mentor pentru că am văzut că aveau nevoie de ajutorul meu.

    Unde i-ai ajutat cel mai mult?

    Când ești în perioada facultății nu prea știi ce să faci cu viața ta, totul e un haos și un sky is the limit. Am încercat să îi ajut să își organizeze timpul, să vadă prioritățile și să se structureze căci uneori viața e mai strâmtă decât Sky is the limit.

    Tu ești designer auto. Cam cât la sută este uzină în munca ta, cât la sută artă?

    Nu este vorba de procente. Una fără alta nu poate funcționa.

    Tu ai fost omul perfect pentru că ai înțeles și uzina, și arta.

    Da, cumva așa este. Noi, care lucrăm în design de culori și material, avem mult contact cu oamenii din uzină, cu ingineria. Noi îmbrăcăm mașina la interior și exterior, deci chiar ținem legătura constant cu partea de uzină. Suntem acolo, în miezul problemei, știm ambele părți în egală măsură.

    O să continui și la noua ediție Tinere Talente?

    Da. Mi s-a propus deja această continuare și am acceptat.

    Cu ce rămâi, trăgând linie, ca fiind cel mai mare câștig din această colaborare?

    Discuțiile ample avute cu ei. Nu doar despre lucrări, ci și despre ei - le-am ascultat poveștile, nu numai strict pe muncă, ci am luat și pauze, am glumit, am râs, am fost prieteni. Nu am fost profesorul cu biciul, am fost prietena lor și mă bucur c-am avut ocazia asta.

     

    Despre Uzina inspiră pasiune

    Uzina inspiră pasiune este campania care traduce artistic pasiunea celor 3800 de oameni din Uzina Mecanică și Sașiuri Dacia, cea mai complexă uzină Groupe Renault, la nivel mondial, în ceea ce priveşte procesele şi activităţile. Pasiunea angajaților este făcută cunoscută cu ajutorul unor tineri talentaţi din diverse domenii ale artei. Astfel, tehnologia este translatată în plan emoțional prin diferite expresii artistice, așa cum s-a întâmplat cu artiștii Fundației Principesa Margareta a României, care au reinterpretat piese de la uzină în moduri noi și surprinzătoare.

    Despre Tinere Talente, program susținut de Groupe Renault România

    Programul Tinere Talente susține și promovează tineri artiști talentați din familii cu venituri mici, care nu-și pot dezvolta talentul din cauza lipsurilor materiale și financiare. Bursele de studiu individuale ajută la achiziționarea materialelor și instrumentelor necesare în activitatea artistică, plata taxelor de participare la concursuri naționale și internaționale, precum și frecventare unor cursuri de specializare în țară și peste hotare.