Despre cum Aprindem Lumina!

  • În acest interviu îl vom cunoaște pe Lucian Spătaru care, la scurt timp după ce a absolvit Facultatea de Inginerie Electrică din cadrul Politehnicii București, a început să lucreze pentru Renault Technologie Roumanie. Timp de 10 ani a lucrat în cadrul departamentului de dezvoltare software control motor termic, având pe rând responsabilități de inginer, șef de proiect și apoi șef de echipă. Din 2017, lucrează ca șef de echipă și contribuie la dezvoltarea activităților software și hardware pentru tracțiunea vehiculului electric în cadrul Centrului Tehnic Titu.

    Lucian, cum a început povestea ta ca voluntar?

    Ca mulți dintre noi, donam obiecte și bani către diverse asociații, însă rareori aveam ocazia să fiu aproape de beneficiari și să văd care sunt ”efectele” produse de gestul meu. Simțeam că pot să mă implic și să fac mai mult, așa că, la finalul anului 2018, m-am alăturat grupului Aprindem Lumina!, un grup inițiat pe Facebook de către Marian Iordache, Mihai Tăsică și Ștefan Olteanu. Scopul lor de atunci a fost să aducă lumină la propriu în casa unei familii din Predești. Am fost bucuros să fac parte din această inițiativă pentru că am putut urmări fiecare pas al acțiunii, de la starea inițială a casei, până la montarea panourilor. Fără să mai vorbesc că la final am împărtășit cu familia bucuria momentului când au aprins lumina. După această primă acțiune pe care am făcut-o împreună, am rămas implicat în toate acțiunile pe care le-au avut.

     

    Ne spui mai multe despre cum a continuat grupul și ce alte acțiuni ați mai făcut împreună de atunci?

    Până în prezent, grupul numără peste 200 de membri care au susținut mai multe familii aflate în dificultate. În cei doi ani care au trecut de la înființare am avut multe acțiuni, le menționez pe o parte dintre ele: montarea de panouri solare pentru o familie din Predești; sprijinirea unei familii cu șase copii din Bilciurești să finalizeze amenajarea unei case cu 2 dormitoare și să se mute astfel din căsuța veche care era în stare avansata de degradare; ajutarea unei familii din Puchenii Mari să-și repare casa arsă într-un incendiu pe timp de iarnă. Am avut și altfel de inițiative; de exemplu am trimis 100 de calculatoare donate din Belgia către trei școli din Prahova, o școală din Sibiu și o fundație din București; am susținut tratamentul și o operație pe inimă pentru o fetiță născută cu multiple afecțiuni asociate sindromului Down și am acordat o bursă lunară, timp de un an, pentru o elevă pasionată de matematică și care își dorea din tot sufletul să meargă la liceu;

     

    Cum vă desfășurați activitatea?

    Activitatea voluntarilor în cadrul grupului diferă de la caz la caz: unii au cărat calculatoare prin Belgia și prin țară, unii au vizitat sau au menținut contactul cu familiile care au avut nevoie de ajutor, unii au ajutat fizic, folosindu-se de meseria pe care o cunosc (de exemplu, au construit gratuit sobe), foarte mulți au donat bani și au devenit ambasadorii celor aflați în dificultate prin strângeri de fonduri ad-hoc în cercurile lor private.

    Ce mi se pare esențial este că, înainte să anunțăm public o anume acțiune pe Facebook, voluntarii merg să cunoască familia pe care ne propunem să o ajutăm și să înțeleagă situația reală. Așadar, toate cazurile sunt autentice, iar oamenii sunt pur și simplu într-o situație dificilă din motive independente de voința lor. Apoi, la finalul acțiunii, banii donați sunt ”justificați” prin imagini ale schimbării. E un mod prin care le mulțumim donatorilor, le arătăm că gestul lor a contat și îi încurajăm să rămână alături de noi și în acțiunile care vor urma. Suntem practic o mică comunitate și rămânem transparenți de la început, la final. Un alt plus este că nu avem cheltuieli administrative, toate acțiunile fiind voluntare. În felul acesta, toți banii donați ajung integral la beneficiari. Și oricine intră pe Aprindem lumina! poate vedea cât de transparent este acest proces.

     

    Ce proiect te-a impresionat cel mai mult și ți-a rămas în suflet?

    Ținem foarte mult la toate proiectele noastre și la toți oamenii pe care i-am ajutat. Toți aceștia fac parte acum din Aprindem Lumina! și este emoționant să primim vești despre fiecare. Două povești însă pot spune că rămân cele mai aproape de sufletul meu.

    Pentru primul proiect, cel care a dat și numele grupului, am decis să luminăm casa în care trăiau doi copii aflați în grija mătușii lor. Racordarea la rețeaua electrică costa enorm, așa că am ales de la început panourile solare. Am definit caietul de sarcini și am discutat cu mai mulți furnizori. O firmă s-a alăturat cauzei noastre: a oferit 6 panouri solare și echipamente electronice de foarte bune calitate, la preț de producător. În plus, au realizat transportul și instalarea la locație cu titlu gratuit. Și datorită lor, rezultatul a fost unul spectaculos: de la intenția de a asigura lumină într-o cameră, am reușit să punem becuri în toată casa, să alimentăm un radio și un frigider. Sistemul montat este unul performant și permite alimentarea tuturor consumatorilor menționați inclusiv pe timp de iarnă, când prezența soarelui este limitată. A fost un succes total care ne-a dat curajul să lansăm și alte acțiuni pe viitor.

    Un alt moment foarte provocator pentru noi a fost acela în care am aflat că o colegă din școala generală a născut o fetiță cu Sindromul Down. Micuța avea mai multe complicații și era nevoie urgentă de o serie de intervenții medicale, printre care și de o operație pe inimă. Este al treilea copil al unei familii obișnuite, ale cărei rezerve financiare s-au epuizat rapid după nașterea fetiței. Urgența subiectului era majoră și singura soluție dată de medici era o intervenție costisitoare în regim privat. Colegii mei au acceptat provocarea și am fost martorii unei mobilizări extraordinare pe grup. Deși ne aflam la începutul pandemiei, în acea perioadă plină de temeri și nesiguranță cu privire la viitorul locurilor de muncă, oamenii au făcut donații generoase în regim de urgență. Am reușit să acoperim cheltuielile pentru mai multe investigații și pentru operația pe inimă care ne-a ținut pe toți cu sufletul la gură. Urmărim în continuare evoluția fetiței și ne-am bucurat enorm când am primit poze de la aniversarea de 1 an. Pe tortul ei scria, pe bună dreptate: Sunt o luptătoare!

     

    Care a fost cea mai frumoasă încurajare pe care ai primit-o ca voluntar?

    Ne încurajează fiecare faptă bună făcută împreună, dar și faptul că oamenii pe care îi ajutăm devin parte din familia grupului nostru. Contează enorm pentru noi gestul unei familii cu 6 copii din Predești care a ajutat la rândul ei familia din Pucheni căreia tocmai îi arsese casa. A fost un moment emoționant. Există multe exemple de solidaritate și de compasiune la care am fost martor. Este încurajant că din ce în ce mai mulți oameni sunt sensibili la necazurile celorlalți și acționează pe măsura puterilor lor. Oameni cărora le cresc aripi.

     

    De ce s-ar apuca cineva de voluntariat? Ce sfat le-ar da celor care vor sa facă asta?

    În copilărie am ascultat cu toții povești în care se arată că binele nu rămâne fără răsplată, și era atât de minunat atunci, nu-i așa? În realitate, fiecare poate să decidă pentru el care îi este răsplata și ce anume îl motivează să acționeze. Și pentru că am vorbit despre povești, închei cu o pildă care mi-a plăcut:

    Se spune că, într-o zi, pădurea a început să ardă. Toate animalele, speriate, au fugit care încotro. Păsările și-au părăsit cuiburile și au zburat în înaltul cerului, veverițele și-au abandonat scorburile și s-au întrecut în salturi până la marginea pădurii, căprioarele și-au lăsat adăposturile și s-au grăbit spre aer curat, șerpii s-au târât cu repeziciune către zonele sigure. Doar o pasăre micuță a pornit în grabă către râu. A luat apă în cioc și a zburat repede înapoi, către pădure. Acolo unde ardea focul mai tare, ea dădea drumul apei din cioc și o pornea înapoi spre râu. A făcut așa o mulțime de drumuri, până când, epuizată, s-a oprit pe o pajiște de lângă pădure. Văzând-o, un urs a întrebat-o:

    • Ești nebună, tu nu îți dai seama ca nu ai fi putut stinge focul nici într-o mie de ani?
    • Știu, a zis pasărea. Dar eu mi-am făcut partea.

    Câteodată suntem copleșiți de amploarea dificultăților din jurul nostru. Poate că nu îi putem ajuta pe toți cei care au nevoie. Cu siguranță există instituții mai puternice care o fac mai bine, dar până la urmă, poate că asta ni se cere în viață: să ne facem partea.

    Exact asta fac si membrii acestui grup de pe Facebook, Aprindem Lumina!