În viață este vorba mereu despre a-ți găsi locul

  • După ce a făcut parte din programul Drive your future, ca intern al departamentului de Comunicare, Otilia Balint a rămas în Groupe Renault România, de data asta ca angajat. A fost mai întâi specialist al Școlii de Inginerie din cadrul Renault Technologie Roumanie (RTR). Aici s-a ocupat de organizarea evenimentelor și a formărilor pentru colegii din inginerie. Apoi, din ianuarie 2019, a revenit la prima sa pasiune, comunicarea, ca parte din echipa de comunicare internă.

    Otilia, de ce ai vrut să rămâi în Groupe Renault România?

    Inițial, a fost vorba despre a face practică la cea mai mare companie din România. Ulterior, după ce am cunoscut oameni, cu diverse meserii, abilități și personalități foarte diferite, mi-am dorit să rămân în companie.  Mă simțeam deja parte din grup, totul devenise familiar. M-am angajat în echipa Școlii de Inginerie unde, pe lângă proiectele de comunicare și vizibilitate ale entității, am coordonat una dintre cele mai mari formări din companie. Deși poziția ocupată era una dinamică și care mi-a plăcut tare mult, m-am întors la prima mea pasiune, comunicarea, de data aceasta la un alt nivel. Astfel, din anul 2019 mă ocup de coordonarea proiectelor interne de comunicare produs, CSR și employee experience.

     

    Pe lângă pasiunea pentru comunicare, ai fost mulți ani foarte activă și în zona de voluntariat. De ce voluntariat?

    Fac voluntariat încă din liceu, când am activat în Fundația de Sprijin Comunitar Bacău. Ajunsă în București, am dorit să continui să mă implic în proiecte de voluntariat, așa că am descoperit un grup de oameni faini care făceau lucrurile ce îmi lipseau.

    Pe parcursul celor 4 ani de voluntariat la Fundația de Sprijin Comunitar din Bacău, m-am implicat în multe proiecte: de la lucrul cu copiii din centre de plasament, la cei cu dizabilități, din medii defavorizate, la lucrul cu bătrânii. Am oferit mii de ore de voluntariat și de-a lungul timpului am fost numită „mamă”, „cea mai bună prietenă”, „exempu” și „când o să fiu mare, eu ca tine vreau să fiu”. Pe lângă binele pe care l-am adus comunității din Moldova prin implicarea mea în proiecte sociale, cel mai mare bine mi l-am făcut mie. Un aport mare în dezvoltarea personalității mele de adolescent, l-a avut voluntariatul și grupul de voluntari cu care mă înconjuram. Mulți dintre ei îmi sunt și astăzi printre cei mai buni prieteni.

     

    Unde ai activat ca voluntar când ai venit în București?

    ROTARACT OCTO, o organizație de tineri care fac schimbările pe care vor să le vadă în lume. Este o organizație apolitică, areligioasă și cu membri de diferite naționalități. Mai întâi am participat la câteva dintre întâlnirile lor, mi-a plăcut mult și așa că am decis să rămân. Organizam diverse proiecte pentru care se fixa o taxă de participare iar banii erau donați către cei nevoiași: cămine cu copii cu dizabilități, orfani, bătrâni etc. Aveam o acțiune anuală prin care colectam alimente pe care le ducem familiilor din satul Stănila, jud Buzău. Este un sat îmbătrânit, cu acces dificil și doar un magazin la câțiva kilometrii depărtare.

    Am participat la acțiuni de plantare de copaci, ecologizări, recoltări de sânge, de modernizare a spitalelor și multe altele. Dar ce mi-a plăcut cel mai tare acolo a fost faptul că, pe lângă factorul umanitar, există și o puternică latură de dezvoltare personală. Nu este vorba doar despre a ajuta un om, ci și de a ne ajuta între noi. Membrii organizației sunt preocupați de dezvoltarea personală și profesională, se organizează formări, conferințe pentru creșterea membrilor și a comunităților.

     

    De ce ai ales să faci voluntariat?

    O dată ce cunoști sentimentul de împlinire și satisfacție pe care îl ai după ce ai depus un efort să ajuți pe cineva, nu ai cum să te mai lipsești de el.

     

    Cum reușeai să-ți împarți timpul?

    În perioada liceului mergeam, de obicei, la acțiuni ce aveau loc în timpul week-end-ului sau a vacanțelor de vară. Ulterior, voluntariatul în București am vrut să-l mențin la același ritm, ceea ce a devenit imposibil, intervenind și timpul pe care trebuia să-l aloc dezvoltării profesionale. Astfel că, mi-am organizat mai bine prioritățile, rămânând cu proiecte de voluntariat mai mici. În viață este vorba mereu despre a-ți găsi locul.

     

    Ce alte pasiuni mai ai?

    Îmi place să pictez, fie pe pânză, fie de cele mai multe ori, chipuri, prin make-up, transformându-le, în felul acesta, în canvas.

     

    Ce sfat le dai celor care vor sa facă voluntariat?

    Sunt bucurii pe care le trăiești doar făcând asta, doar ajutând și trăind experiențele altfel.

     

    De ce s-ar apuca cineva de voluntariat?

    Fiind corporatiști (unii dintre noi) cu ajutorul voluntariatului ieșim din bula noastră și din etichetările conform cărora am fi roboței și din rutina unor activități uneori repetitive. Observăm și alte bucurii: zâmbetul unui om care uitase de acest exercițiu, bucuria unor copii sau a unor bătrâni, bucuria de a planta, de a ajuta și a dărui ce avem mai de preț, timpul nostru. Voluntariatul ne ajută să ne relaxăm, să facem o schimbare, să mișcam ceva în societate.