"Sufletul meu ramane aproape de Dacia"

Interviu cu Ovidiu Scobai, multiplu campion de raliuri, pensionat luna aceasta de la Dacia, dupa mai bine de 41 ani de activitate.

1.De unde pasiunea pentru competitiile sportive auto&?

In Brasov erau curse anuale de motociclism si apoi, mai tarziu, de automobilism. Mi-au placut de mic copil cursele, mai ales ca si profesorul meu de vioara era si un automobilist consacrat, care facea parte din echipa lui Calcianu, un nume de istorie in domeniu. Asa am luat legatura cu tehnica, mai ales tehnica de competitii la vremea respectiva si ca oricarui baiat imi placea tehnica si datorita curselor, dupa ce am terminat facultatea am si optat pentru uzina de autoturisme.

2.Cum se impaca muzica si sportul auto?

Eu am facut si Scoala de Muzica, am fost coleg cu Cristian Mandeal, cu Horia Andreescu, ca sa dau doar doua nume grele. Cu Cristian Mandeal am fost coleg de banca si prieten foarte bun. Mai tarziu, am trecut si pe latura sportiva, am urmat in paralel scoala de muzica si cea de sport. Muzica e adrenalina si sportul, mai ales automobilismul, tot adrenalina e.

3.Aveti un model in muzica? Dar in competitiile auto? Un pilot preferat sau un compozitor/muzician pe care il admirati?

In primul rand colegul meu, prieten si la bine si la rau, Cristian Mandeal. Ne-am completat reciproc foarte bine. Dintre muzicieni, Celibidache mi-a placut cel mai mult. Ca instrumente, am inceput cu pian, apoi am studiat vioara din clasa a patra pana intr-a saptea si contrabas pana intr-a unsprezecea.

Iar in sport, tot timpul mi-am schimbat reperele in functie de necesitati.

4.Cea mai emotionanta amintire legata de competitiile la care ati participat?

E complicat de zis... Trebuie totusi sa recunosc ca cea mai emotionanta si cea mai iesita din comun experienta a fost in anul in care am castigat etapa din Portugalia a campionatului mondial din 1985 – a fost cea mai lunga senzatie de beatitudine pe care am avut-o in cursul norocului de a obtine asemenea rezultate. Au fost si dezamagiri, dar astea au fost mai putine.

Un alt moment special, dar complet diferit a fost in Algeria, la campionatul din 1984: desert, alt gen de oameni, insasi actiunea a fost sportivo - comerciala.

5.Spuneati ca ati avut parte de sansa si de amici. Ce amici v-au fost alaturi in competitiile auto?

In primul rand, cronologic, din cei care mi-au fost mai apropiati, a fost Olteanu, care a murit in 1981 intr-un accident, si Stefan Vasile.

Iar ca “prieteni de lucru”: Zarnescu, Grigoras, Belu. Au fost colegi cu mine, dar mai mult decat colegi, pentru ca performanta fara prietenie nu se poate.

6.Cum era sa fii pilot de raliuri inainte de ’89? Dar cum a fost dupa, pana la retragerea dvs.?

Posibilitatile dupa ‘89 au fost mai largi, dar modul de lucru era mai incitant inainte de revolutie, pentru ca intotdeauna cand nu ai voie sa faci si totusi reusesti, satisfactia e mult mai mare decat atunci cand ti se permite sa faci un lucru. Pana in ‘89 nu aveai voie sa plecidin tara... Ne-am facut “actori in scena” si in felul asta am putut iesi din tara, cand altii nu puteau.

7.Ati fost implicat in proiectul Dacia Nova. A fost aventura sau sansa?

In 1995, am facut pregatirea de vanzare, cum s-ar spune, pentru Dacia Nova. Sansa mi-a oferit-o Constantin Stroe ca m-a chemat aici, iar punerea in vanzare, comercializarea a fost intr-adevar o aventura. Din momentul in care a fost gata prototipul, munca a fost cumplita ca sa devina comercializabila. Ca gandire, era intr-adevar un proiect de avangarda. Totul a fost o provocare, a fost foarte ambitios proiectul de lansare pentru ’95, dar la fel de adevarat e ca: “Daca vrei cu adevarat, poti!”

8.Cum de ati ramas fidel Dacia in atatia ani de competitie? Cum de ati ramas la Dacia dupa atatia ani de schimbari?

Viata insasi nu-i o provocare? Dacia ramane o provocare in continuare, chiar daca ies la pensie, asta nu inseamna ca sufletul meu nu va ramane aproape de Dacia. Imi place sa fiu fidel primei iubiri toata viata.

9.In ce consta activitatea dvs. la Directia Fiabilitate si Incidentologie?

Munca mea a constat in realizarea unei retele de analiza de nivel 1, adica analiza de conformitate, in zona de fabricatie. Productia trebuie sa realizeze lucrurile in conformitate cu niste standarde, iar retea nivel 1 inseamna o echipa intreaga de analisti, care urmaresc conformitatea productiei cu standardele.

Apoi am realizat si o retea de nivel 2 – adica de intelegere a problemei, in zona de inginerie si inginerie furnizori; am incercat sa dezvolt expertizei in domeniu pentru ca o analiza bine facuta inseamna ca pe jumatate lucrurile sunt deja rezolvate.

Pe de alta parte, am colaborat cu Renault Technologie Roumanie de la inceput, am sustinut cursuri la Bucuresti de analiza modurilor de defectare (AMDEC – Analyse des Modes de Defaillance, de leurs Effets et leur Criticite) – o procedura absolut obligatorie in zona de creatie.

10.Cum s-a impacat aceasta meserie cu pasiunea de pilot si cu cea pentru muzica?

Vrand nevrand, e o sinergie intre ele! In viata e important sa faci ce-ti place si eu in general am facut ce mi-a placut.

11.Ce muzica ascultati de obicei la volan?

Depinde de stare; de preferinta, simfonica; country, cand am un drum mai lung de facut. Ma destinde. Ascult de obicei muzica, nu zgomot.

12.Alain Prost a condus Duster Ice pe gheata, in Trofeul Andros. Ce ati zice de un “duel” cu “Profesorul”?

Handbal, fotbal, baschet – toata se joaca cu minge rotunda, dar sunt sporturi complet diferite. Ce face Alain Prost este complet diferit de ce am facut eu. Eu am incercat, in sensul bun al cuvantului, sa ma distrez si sa-mi fac si treaba.

13.Ce model din gama Dacia ati fi tentat sa conduceti acum, intr-un concurs?

Singura disponibila – se face la comanda in Bucuresti, 16 valve! Diferenta la masini egale o face pasiunea, mana, talentul. Din gama noua, Duster e o provocare. Avem chiar un coleg de la Dacia, Marin Marian, care a facut o figura foarte frumoasa la Transylvania Trophy.